Putin despre imoboliare

O categorie prezenta mai mult decat trebuie in viata noastra, in economie, in media, in tot.
Pentru ca noi vrem sa facem bani fara sa muncim. Pentru ca in cursul a cativa anii a fost o activitate, mai bine spus mijloc, prin care jmecherasii de carton, romanii intiganitii de tranzitia in democratie, evreiwanabe, au reusit sa faca multi banii pe seama prostimii manipulate poate prea usor chiar prin intermediul banilor.
Daca Gigel are 10 lei in momentul t gigel cheltuie, sa zicem, 7 lei dar daca gigel are dintr-o data 20 de lei, gigel va cheltuii in momentul t+1 17 lei si nu 14 cat ar fi de asteptat desi nici 14 nu este rational pentru ca nu are nevoi umane duble. Dar avantat de rationamentul ca ARE bani cheltuielile lui gigel cresc cu atat mai mult cu cat de repede ii cresc veniturile.
Asadar daca lui gigel ii vei da repede multi bani, atunci gigel va cumpara orice de la oricine si chiar nu se va obosii sa gandeasca sau sa caute el ce vrea sa cumpere.
S-a apelat la acesti intermediari aparuti ca ciupercile dupa ploaia de credite. Acestia au reusit sa manipuleze piata in asa fel incat ei sa faca pretul, 3% e mai mare cand vinzi cu 100 000 decat cu 50 000.
S-au jucat cu pretul incat eu cred ca in varful de la jumatatea lui 2008 are un adaos speculativ de cel putin 70%.
Dar nu ei sunt de vina, ei sunt doar niste jucatori, multii dintre ei zatul societatii, putini dintre ei destul de inteligenti incat sa iasa cand trebuie din joc.
Cei care au dat banii lu gigel sunt de vina.
Mergea sa ii dea odata, dar nu atat de mult, au sufocat practic economia creand o cerere nesustenabila. Cand cererea reala a devenit atat de mica incat nu s-a mai vazut, s-a declansat scanteia si a inceput sa cada jmecheria.
Oricine care a facut putina economie prin liceu poate sa vada de la o posta ca se merge la cacialma, ca ne distram pe banii care nu exista.

Sa revin la pret, pretul nu este rezultat ca medie a preturilor din anunturi. :)
Este si el un pret, dar mai degraba pretul de cost al viselor celor care vand. Majoritatea sunt agentii care pun pretul ca "asa e piata". Nici particularii sau dezvoltatorii nu stau deoparte.
Dezvoltatorii stau pe la linia pietei doar, doar mai prind macar jumate din profitu care il visau prin 2007.
Nea Fanel de la 9 a primit in 75 de la Ceasca apartamentu pentru ca lucra la Faur. El, ne-a Fanel nu a reusit sa straga in viata lui 1000 Euro, dar ar vrea sa se mute la tara si sa devina milionar peste noapte. Cere 60 000, pe ceva ce nu mai are nici un cost de productie, dar nea Fanel trage cu dintii si inca mai spera cu mare invidie totusi ca veciunu de la 8 l-a dat acum 2 ani cu 70 si el nu a vrut sa lase atunci. Astfel volumul ofertei mai scade, pentru ca nea Fanel iese din ecuatie si se trezeste atunci cand nu-si mai poate acoperii costul visului.
Valoarea speculativa prea mare in piata si visele lu nea Fanel nu sunt oferta.
Cererea nu este numarul de insi care vor apartamente. Si eu vreau, dar nu pot sa dau 60 000 pe ceva mai batran ca mine. As putea insa sa dau maxim jumatate, sa zicem.
E, atat cat pot sa dau eu este defapt o componenta a graficului cererii.
Nu stiu daca ma situez mai sus sau mai jos, poate sunt multi altii care pot sa dea mai mult. Daca vreau nu inseamna ca si pot, sau ca o voi face.
Al treilea pret este pretul de vanzare real, adica pret de cost + adaos, dar nici macar acesta nu este definitoriu ca fiind punctul de intersectie dintre cerere si oferta.
Asta e, in economia de piata, ca dealtfel in orice relatie umana concurentiala, in care se presupune a fi un castig, este la mintea prostului sa crezi ca nu exista si pierdere.
Pana acum ceva timp perdantul era cel cu cerea, pacalit de banii pe care i-a vazut intr-un moment dar pe care nu i-a posedat niciodata si pt care se va lupta o viata sa ii posede.
Cei din partea cu oferta refuza sa stie ca si ei pot pierde, ca exista investitii profitabile si investitii neprofitabile sau cu un profit normal.
Incerca prin tot felul de masinatiuni sa faca cererea sa creada ca se afla intr-un moment de echilibru. Se apeleaza intens la media, la proiecte gen prima casa...alimentare de vise mai ceva ca gangea.
Unde suntem acum?!
Mai sunt cativa care spera la un 3% din 50 000, pentru ca inca o mai au ce manca din cei 3% de acum 2 ani. Inca mai sunt multi nea Fanei, ca daca nu a vazut 1000 E in viata lui si 40 000 e un vis pt ei.
Totusi nu se poate ramane in blocajul actual.
Distractie pe banii bancilor nu se mai poate pentru ca deja au probleme, desi ei au mereu profit risca sa aiba un profit mai mic. Incearca pe cat posibil sa nu execute silit. Daca executa silit, mare lucru oricum nu recupereaza si dupa cum se poate vedea licitatiile de executarii silite sunt foarte greu de gasit pe siteurile bancilor, sau au o prezentare precara. Totusi daca sapati adanc se pot gasii cateva tabele html sau cateva pdf-uri linkuite direct (ex la ditamai banca bcr).
Apropo de executari silite un site care te scuteste de mult timp de cautare executarisilete.
Distractie pe banii statului, adica tot pe banii nostri dar adunati de la tot poporu ca in comunism, nu se prea mai poate. Cum sa garantezi astazi ceva in aceeasi zi in care te imprumuti din afara ca sa platesti pensiile. Sa garantezi atunci cand mai traiesti si din ce produci nu doar din ce te imprumuti. Sa ajungi sa scornesti chestii gen prima casa...e grav. In primul rand mie mi se pare ca este o grava abatere de la regulile economiei de piata, anticoncurential si chiar nedemocratic. Practic guvernul a fixat vizibil un pret, un mercurial, pe cand el ar trebuii doar sa medieze si sa vegheze, sa nu permita bancilor sa faca scheme ponzi cu gigel.
Deci ramane doar distractie pe banii nostri, care sunt atat cat sunt, nici mai mult nici mai putin.