Imi plac relatarile lu' Avionaru din rarele lui calatorii cu trenul. Cum face el profilele celor din jur.... Asta imi placea si mie sa fac. Dar m-am saturat, la un moment dat mi-am dat seama ca cei din jur se incadreaza in acelasi tipar decat cu mici variatiuni. Categoria de oameni difera in functie de tipul de tren, dar in cadrul fiecarei categorii sunt aceleasei caractere de oameni. Deci stiu cum e, am facut 4 ani saptamanal drumul Alexandria - Bucuresti si uneori mai trageam si cate o deplasare pe la Targoviste. Acum ma intorc de la Brasov, dintr-o deplasare de serviciu. Este urat sa mergi in locuri frumoase si sa muncesti, sa-ti bati capul cu idioti, sa-i intelegi. Toate astea stiand ca la birou se fac sedinte de buget de o saptamana si toti se cam simt la modul dead men walking.
Dar sa revin in tren. La dus am cam atipit si nu am obesrvat ca pe traseul asta se fac lucrari masive de cosolidare a terasamentului. Chiar se munceste, si cu rost, cel putin asa mi se pare. Cu banii de la uniune presupun. Si peste asta ma uit pe fereastra, este o lumina crepusculara, cum imi place mie. Tocmai am trecut de Breaza si este liniste. Prin vai, raze de soare se intreved aramiu prin stratul de fum care se contopeste cu norii . Foarte frumos, e liniste si cam frig afara iar in compartiment e cald, cam foarte cald. Eu ma uit la The fox and the child. Un film deasemenea cald si inocent, cu peisaje feerice si tandre. Privind la acest film si uitandu-ma pe geam imi dau seama ca avem o tara, defapt ca tara noastra este asezata intr-un cadru darnic in frumusete, chiar foarte darnic.
Dar ce oamenii.... In compartiment a fost pana acum cateva momente un cuplu trecut..~50 ani, stersi dar cu bun simt totusi, cand au pelcat ea mi-a zis buna seara. Mai multe de spus ar fii de spus despre un specimen aparte care mai colaboreaza la calatoria asta ( mi s-a terminat filmu, are o melodie de final frumoasa, ii dau nota ~6). Este vorba de un nene pe la 35-40 care a urcat din Brasov, prima grija a avuto sa bea doua beri, a sunat vreo doi..mi-a fost lene sa ascult. De la o vreme tot vocifereaza pe hol, este foarte deranjat omul si injura de mama focului pe controlor care nu mai vine domne acum, ca vezi domne intarzie trenul. Adevarul este ca trebuia sa fiu in Bucuresti acum si nu in Ploiesti. Dar cu cine ?!! El defapt injura ca nu vine pentru ca are bilet pana la Ploiesti si el merge la Bucuresti. Doar asta am prins de cand vorbea la telefon si asta ia zis si nasu cand a venit prima data. A cam belitio taranu ca de obicei controlorii vin a doua oara dupa ultima oprire.
O sa revin mai incolo sa spun ce s-a intamplat. Probabil in postul viitor care va fi despre pasaricile de pe peronul din gara Brasov.
Dar sa revin in tren. La dus am cam atipit si nu am obesrvat ca pe traseul asta se fac lucrari masive de cosolidare a terasamentului. Chiar se munceste, si cu rost, cel putin asa mi se pare. Cu banii de la uniune presupun. Si peste asta ma uit pe fereastra, este o lumina crepusculara, cum imi place mie. Tocmai am trecut de Breaza si este liniste. Prin vai, raze de soare se intreved aramiu prin stratul de fum care se contopeste cu norii . Foarte frumos, e liniste si cam frig afara iar in compartiment e cald, cam foarte cald. Eu ma uit la The fox and the child. Un film deasemenea cald si inocent, cu peisaje feerice si tandre. Privind la acest film si uitandu-ma pe geam imi dau seama ca avem o tara, defapt ca tara noastra este asezata intr-un cadru darnic in frumusete, chiar foarte darnic.
Dar ce oamenii.... In compartiment a fost pana acum cateva momente un cuplu trecut..~50 ani, stersi dar cu bun simt totusi, cand au pelcat ea mi-a zis buna seara. Mai multe de spus ar fii de spus despre un specimen aparte care mai colaboreaza la calatoria asta ( mi s-a terminat filmu, are o melodie de final frumoasa, ii dau nota ~6). Este vorba de un nene pe la 35-40 care a urcat din Brasov, prima grija a avuto sa bea doua beri, a sunat vreo doi..mi-a fost lene sa ascult. De la o vreme tot vocifereaza pe hol, este foarte deranjat omul si injura de mama focului pe controlor care nu mai vine domne acum, ca vezi domne intarzie trenul. Adevarul este ca trebuia sa fiu in Bucuresti acum si nu in Ploiesti. Dar cu cine ?!! El defapt injura ca nu vine pentru ca are bilet pana la Ploiesti si el merge la Bucuresti. Doar asta am prins de cand vorbea la telefon si asta ia zis si nasu cand a venit prima data. A cam belitio taranu ca de obicei controlorii vin a doua oara dupa ultima oprire.
O sa revin mai incolo sa spun ce s-a intamplat. Probabil in postul viitor care va fi despre pasaricile de pe peronul din gara Brasov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu